Don Juan

După spectacolul arădean care a deschis cu o premieră Festivalul Internațional de Teatru Clasic, primele spectacole invitate au fost grupate într-o seară dedicată lui Molière. Chiar dacă are și un Festival Internațional de Teatru Nou, Teatrul clasic Ioan Slavici din Arad reușește să facă un mix între aceste zone aparent distincte ale teatrului: spectacolele invitate la Festival Internațional de Teatru Clasic se adresează unui public mai larg. Dar asta nu înseamnă că aici sunt invitate alte spectacole din țară doar așa, ca să vedem cum pun (și) alții în scenă textele clasice.

Ce am văzut aseară în Sala Studio, la spectacolul produs de Teatrul de Comedie din București, a fost o punere în scenă modernă și sensibilă (regia: Andrei și Andreea Grosu), o revalorizare a unei piese clasice din perspectivă modernă. Și nu mă refer atât la „actualizarea” spectacolului – o altă soluție a dramaturgiei contemporane – cât la mijloacele folosite:

  • Un decor aparent minimalist – și spun doar aparent, pentru că a fost o scenografie în realitate cred că destul de complicat de realizat, dar foarte eficientă (îi aparține lui Vladimir Turturică);
  • O distribuție originală, cu Dan Rădulescu foarte bun în rol (pe care am înțeles că-l joacă alternativ cu Dan Cotleț) și mai ales, cu lipsa femeilor din distribuție. Această opțiune inedită a reușit să aducă automat și umorul într-un spectacol, altfel, foarte delicat;
  • Cu toată perspectiva modernă, avem de-a face cu o revalorizare pe stil clasic a celebrului Don Juan, un personaj cu origini spaniole: don Juan Tenorio a călătorit neîntrerupt din Spania secolului al XVII-lea, prin Italia, ca mai apoi să poposească, nici de data asta definitiv, în Franța – unde a fost capturat de Molière.

dj3Ce știm mai degrabă despre Don Juan este nu cum a fost el, ci mai degrabă că nu a fost un personaj statornic – iar ca dovadă stau sutele de romane, nuvele, piese de teatru și operete în care a fost valorificată această tipologie. Și totuși, spectacolul regizat de soții fondatori ai Uniteatru vine cu ceva nou, punând în discuție mai mult încrederea şi devotamentul decât relaţiile pasagere.

Desigur, nici acestea nu aveau cum să lipsească, dar ele sunt ridiculizate la modul inteligent, prin distribuție. Legat de aceasta, schema de personaje a fost redusă la trei: Don Juan, Sganarel şi Gusman. Pe umerii lor se sprijină toată lumea lui Moliere, concentrându-se pe relaţia dintre cele trei personaje în toate situaţiile propuse de text. Iată mai jos și caseta tehnică:

Don Juan – adaptare după Moliere
Regia: Andrei si Andreea Grosu
Scenografia: Vladimir Turturica
Distribuția:
Don Juan: Dan Radulescu/Bogdan Cotlet
Zganarel: Liviu Pinteleasa
Gusman: Dragos Huluba

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Don Juan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s