Detașat

Spectacolul jucat în premieră la Reactor de creație și experiment a luat naștere în urma proiectului Drama 5 ce constă în rezidențe de scriere acordate unor debutanți. Cei șase autori selectați au stat timp de o lună la Cluj să dezvolte alături de Alina Nelega și echipa de la Reactor textele propuse, din care au ieșit 6 piese prezentate în sesiuni de lectură la Cărturești. Una dintre ele (care s-a potrivit cel mai bine spațiului de la Reactor și numărului de actori) a fost pusă în scenă miercuri, în regia lui Cristian BanDetașat este debutul în dramaturgie al sociologului Alexandra Voivozeanu.

Conturarea lumii din Germania, a lumii muncitorilor, aduce cu ea totodată și conturarea stării lor psihice, emoționale, cu care, împăcându-se, își continuă lucrul în fiecare zi – alinarea esențială generând și motorul interior: dorinţa de a ajuta familia rămasă acasă. O dramă puternic accentuată: drama fiecărui muncitor în parte, sacrificiul suprem, care este acceptat de cei care aleg această cale, renunțarea la propria familie pentru beneficiul material. Creșterea copiilor la depărtare, iubirea spusă doar prin intermediul telefonului sau internetului, emoțiile împărtășite telefonic, problemele rezolvate tot prin acest intermediu și drama finală, când familiile se destramă este o consecinţă a acestui ajutor ”din afară”, a acestui sacrificiu suprem.

Copii care uită de ajutorul financiar, în a căror memorie rămâne doar lipsa părinților, parteneri care nu mai suportă singurătatea, obligaţi să accepte un divorț, părinți care încetează din viață fără să vadă alături chipul propriilor copii sunt drame trăite uneori conștient, alteori detaşat. În această lume se trăieşte cu ajutorul pozelor, a vocii din telefon, a promisiunilor și a plăților facturilor cu bani ajunși din Germania.  Copii mici, ai căror primi pași un părinte i-a văzut doar înregistraţi cu telefonul, tineri care mai uită de calea școlii în lipsa părinților și copii a căror reușită este felicitată prea târziu – sunt evenimente cotidiene.

O lume a muncitorilor care nu au altă alternativă decât să  se bucure că au un acoperiș deasupra capului, împreună cu alți opt colegi într-un apartament cu trei camere, unde au un pat pe care îl folosesc pe rând câte doi, care se bucură că mai aud voci care vorbesc în limba lor, fiecare cu familia, cu soțul, cu soția sau cu copiii, că aud varietăți de muzică din fiecare cameră în parte și că au o baie, chiar dacă trebuie să aștepte la rând câte două sau trei ore. Totuși sunt ”în inima Europei” și totuși, în fiecare lună, au o oră în care își țin în mână rodul muncii, după care zâmbetul pe buze la ideea că pe urma acestui rod copiii, soțiile, soții sau părinții au ce mânca, au cu ce se îmbrăca și, în continuare, vor avea lumină și căldură în casă. În  acel ,,acasă” unde odată, nu foarte curând, peste câțiva ani poate, vor reveni. Poate puțin mai palizi, poate ceva mai puțini, dar vor reveni și atunci poate vor putea pronunța, cu mai multă bucurie decât acum, că ei au fost detașați.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s